Păcănelele: istorie și cultură

Aparatele cu fructe și sălile: cum a ajuns cireașa pe toți pereții

Autor: Andrei Mocanu

Primele aparate de acest fel au fost mecanice, cu manetă. La sfârșitul secolului al XIX-lea, la San Francisco, un mecanic pe nume Charles Fey a construit un aparat cu trei tamburi și cu simboluri simple, printre care clopotul. Se numea Liberty Bell, iar de la el se trage ideea de bază: tragi maneta, tamburii se rotesc, iar simbolurile oprite decid rezultatul.

De unde vin fructele

Fructele n-au apărut din întâmplare. Se povestește că, în perioada în care aparatele plăteau cu bomboane sau gumă de mestecat în loc de bani, fiecare fruct indica o aromă. Cireașa, lămâia, prunele, strugurii: toate au rămas pe tamburi mult după ce bomboanele au dispărut. E genul de detaliu care se transmite din aparat în aparat, ca un obicei al meseriei.

Maneta dispare, butonul rămâne

Odată cu electronica, mecanica a cedat locul plăcilor electronice. Tamburii au devenit imagini, iar „maneta” a rămas doar ca nume sau ca o sugestie pe ecran. Câștigurile le calculează un program, iar rezultatul unei rotiri se stabilește în clipa în care apeși, nu în clipa în care se oprește imaginea. Schimbarea s-a simțit mai ales în ritm: aparatul răspunde repede, fără să mai aștepți un mecanism.

Aparatul în sală

În sălile de la noi, aparatele erau așezate în rânduri, cu un scaun în fața fiecăruia. Cabinetele aveau butoane mari, luminate, iar deasupra ecranului stătea adesea un panou cu jackpot-ul. Ce vezi azi pe telefon e aproape o copie a imaginii acesteia: aceleași culori, aceleași sunete scurte, același panou de plăți.

Un rol important în povestea asta îl au jocurile din gama Book of Ra și sloturile din săli, care au ajuns să însemne „păcănea” pentru multă lume. Un titlu din sală, cu temă de explorator, a devenit un fel de standard: după el, jocurile cu carte și simbol extins au început să apară peste tot.

Ce a trecut dincolo

Au trecut simbolurile și a trecut ritmul. A trecut și un fel de limbaj comun: oamenii care n-au intrat niciodată într-o sală știu ce e un „șapte” sau un „trifoi”, pentru că imaginile s-au mutat în online aproape neschimbate.

S-a schimbat însă un lucru discret: sala avea un spațiu fizic, cu oameni, cu zgomot, cu o tejghea, iar aparatul era parte dintr-un loc. Pe telefon, aparatul e singur.

← Păcănelele: istorie și cultură, între sala din cartier și ecranul telefonuluiSala din cartier: cum arăta, cum suna și ce loc avea în viața de zi cu zi →